Cotiujenii Mari – Baştina noastră

Septembrie 1, 2008

Vasile Minte lanseaza „Puntea vieţii mele”

Filed under: Evenimente, Istorie, Oameni — levit @ 5:00 pm

Un profesor pe „puntea vieţii”

Zilele trecute, într-o atmosferă luminată într-un local amenajat în stil de Casă Mare, la Liceul “Natalia Dadiani” din Chişinău, profesorul Vasile Minte, un om care a trecut cu demnitate prin vitregiile timpurilor sovietice, şi-a lansat cartea de memorii „Puntea vieţii mele”, apărută la Editura „Universul”. Luând cuvântul, Titus Ştirbu, directorul editurii, a menţionat că „această carte reprezintă nu numai peripeţiile din copilărie şi tragediile lui Vasile Minte, în ea sunt peripeţiile tuturor copiilor generaţiei războiului şi tragediile acestora. Este o carte despre neamul nostru, despre cele întâmplate până la şi după 1940”.
Prezent la manifestare, Gheorghe Urschi, fostul învăţăcel al lui Vasile Minte, a spus că lecţia pe care a primit-o de la primul învăţător la şcoala din Cotiujenii Mari „durează o viaţă”. Cunoscutul umorist le-a sugerat învăţăceilor de azi ai lui Vasile Minte de la Liceul “Natalia Dadiani”, unde şi-a întemeiat o catedră de estetică, să fie atenţi să n-o păţească cum a păţit-o el, când dirijorul de cor Vasile Minte a rupt arcuşul viorii de capul lui.
Mai mulţi vorbitori au menţionat că numele lui Vasile Minte este legat de promovarea culturii noastre populare, mai ales prin cercurile de teatru şi dansuri populare de la Cotiujenii Mari, dar şi prin intermediul orchestrelor şi al corului pe care le-a dirijat. La lansare au mai participat compozitoarea Daria Radu şi Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor, care i-a spus lui Urschi că a fost o fericire să-l aibă de dascăl pe autorul cărţii „Puntea vieţii mele”.

Valentina Basiul,
TIMPUL

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Aş vrea să citesc această lucrare, cum pot să o procur?

    Comentariu de marcel — Mai 21, 2009 @ 10:40 am

  2. Stimate Domn Profesor
    Va felicit din suflet cu lucraria scrisA de Dumniavoastra Gita Urschi zice ca cica arcusul viorii Dvre era cam slab fata de incapatinaria si poznele facute in scoala de el… Toti am fost la fel Am avut parte de invatatori buni slava domnului pe aripile sperantei si nazuintilor spre neam facut cuiburile care si unde… Neau ramas amintirile…
    De la Dumniavoastra am invatat a canta la gitara Va sunt recunoscator Multi ani inainte. Cu respect Vasile Olaru.Dipl.Ing.Germania Minden

    Comentariu de wasily olaru — Februarie 22, 2010 @ 7:03 pm

  3. Stimate Domn Profesor
    Va felicit din suflet cu lucraria scrisA de Dumniavoastra Gita Urschi zice ca cica arcusul viorii D-re era cam slab fata de incapatinaria si poznele facute in scoala de el… Toti am fost la fel Am avut parte de invatatori buni slava Domnului Pe aripile sperantei si nazuintilor neam facut cuiburile care si unde… Neau ramas amintirile…
    De la Dumniavoastra am invatat a canta la gitara Va sunt recunoscator Multi ani inainte. Cu respect Vasile Olaru.Dipl.Ing.Germania Minden

    Comentariu de wasily olaru — Februarie 22, 2010 @ 7:07 pm

  4. Frumoasa mi-a copilarie…
    Frumoasa mi-a copilarie,
    Demult la mine vrea sa-mi vie,
    Departe din frumosul sat,
    De unde sunt demult plecat.
    Pe drumuri lungi, si’ntortochiate,
    In tari sreine ,indepartate
    Eu, indurandu-le pe toate,
    Mi-aduc aminte de strabuni,
    Ce-au plodit genii si nebuni,
    Si de zburdalnica ,zglobie
    Strengara mia copilarie.
    De vechi sperante,fidelitate
    Se isca’n visuri peste noapte.
    Tresar-vad luna printre nori,
    Stau si gandesc de multe ori,
    Dece pe raze argintate ,
    Tot pe carari intortochiate,
    Ne pierdem in abis de noapte?
    A gandurilor vechi ostatic,
    Ca un sihastru singuratic,
    Le iert la toti ,demult, pe toate.
    Cu frica’n taina m-a gandesc,
    Cum a-si putia s’o regasesc,
    Pe dulcia mia copilarie,
    Ce strengareste m-a imbie,
    S-a caut lunca si izvorul,
    Paduria ,sa-mi aline dorul,
    Paduria,salciile din vale,
    O doina sa-mi ingane a jale.
    Miros de cimbru si tamae,
    S-a m’a readuca, m-a invie,
    La sacra mia realitate.
    Si fratele s’a dus ,si tata,
    Si mama e demult plecata,
    De creste spinul pe mormant,
    Nimic nu-i vesnic pe pamant.
    Miros de cimbru si tamae,
    Si troscotul ce creste’n vie,
    Paduria ,nucul frematand,
    S-e tot destrama rand pe rand
    Tot ce e vis si ce e gand
    Pagistia verde, si izvorul,
    In poarta, mama’si plange dorul.
    Acolo-i dulcia si zglobie,
    Frumoasa mia copilarie.
    Ascunsa’n randurile din vie,
    Intre ciresii inbatraniti,
    Si’n amintirile celor iubiti.
    S-a pot ca sa revin la Ea
    De asi putea…
    Wasily Olaru Minden,Germania (corectata) 26.02.2013

    Comentariu de Wasily Olaru — Februarie 26, 2013 @ 2:20 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: