Cotiujenii Mari – Baştina noastră

Mai 21, 2009

Natalia Ghilascu: Criza financiara a ajuns si in Satul Cotiujenii Mari din Moldova

Filed under: Evenimente, Informaţii — levit @ 10:54 am

În ultimul timp, investitorii străini deschid ateliere de producere a confecţiilor în regiunile rurale ale ţării. Acest fapt şi explică exportul de îmbrăcăminte în valoare de peste 300 mln USD pe piaţa UE. Sectorul industriei uşoare l-a avansat pe cel vinicol cu o pondere de 20% din export. Pentru majoritatea persoanelor de la sae, locurile de muncă din ateliere reprezintă unica sursă de venit. Anul trecut, în s. Cotiujenii Mari, Şoldăneşti, s-a deschis un atelier, unde urmează să descoper că acesta a fost, pe o perioadă, închis.

Un reportaj audio de la Cotiujenii Mari

Anunțuri

Septembrie 1, 2008

Vasile Minte lanseaza „Puntea vieţii mele”

Filed under: Evenimente, Istorie, Oameni — levit @ 5:00 pm

Un profesor pe „puntea vieţii”

Zilele trecute, într-o atmosferă luminată într-un local amenajat în stil de Casă Mare, la Liceul “Natalia Dadiani” din Chişinău, profesorul Vasile Minte, un om care a trecut cu demnitate prin vitregiile timpurilor sovietice, şi-a lansat cartea de memorii „Puntea vieţii mele”, apărută la Editura „Universul”. Luând cuvântul, Titus Ştirbu, directorul editurii, a menţionat că „această carte reprezintă nu numai peripeţiile din copilărie şi tragediile lui Vasile Minte, în ea sunt peripeţiile tuturor copiilor generaţiei războiului şi tragediile acestora. Este o carte despre neamul nostru, despre cele întâmplate până la şi după 1940”.
Prezent la manifestare, Gheorghe Urschi, fostul învăţăcel al lui Vasile Minte, a spus că lecţia pe care a primit-o de la primul învăţător la şcoala din Cotiujenii Mari „durează o viaţă”. Cunoscutul umorist le-a sugerat învăţăceilor de azi ai lui Vasile Minte de la Liceul “Natalia Dadiani”, unde şi-a întemeiat o catedră de estetică, să fie atenţi să n-o păţească cum a păţit-o el, când dirijorul de cor Vasile Minte a rupt arcuşul viorii de capul lui.
Mai mulţi vorbitori au menţionat că numele lui Vasile Minte este legat de promovarea culturii noastre populare, mai ales prin cercurile de teatru şi dansuri populare de la Cotiujenii Mari, dar şi prin intermediul orchestrelor şi al corului pe care le-a dirijat. La lansare au mai participat compozitoarea Daria Radu şi Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor, care i-a spus lui Urschi că a fost o fericire să-l aibă de dascăl pe autorul cărţii „Puntea vieţii mele”.

Valentina Basiul,
TIMPUL

August 26, 2008

Ion Geru

Filed under: Oameni — levit @ 10:55 am
Web: igeru@as.md
Data naşterii: 1937-12-08
Specialitatea: Fizica corpului solid
Secţia de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti

ION GERU

la 70 DE ANI

Fizician, domeniul ştiinţific: fizica corpului solid. Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1983), profesor universitar (1986). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2000).

Născut la 8 decembrie 1937 în s. Cotiujenii Mari, azi r. Şoldăneşti.

În anul 1954 a absolvit şcoala medie din Cotiujenii Mari, iar în 1959 Facultatea de Fizică şi Matematică, Secţia de Fizică, a Universităţii de Stat din Moldova, după ce a urmat studiile de doctorat la Institutul de Fizică a Semiconductorilor al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, (or. Kiev, 1962-1965). A activat în calitate de laborant şi laborant superior la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1959-1962), inginer superior şi cercetător ştiinţific inferior la filiala din Moldova a Institutului Unional de Cercetări Ştiinţifice a Surselor de Curent (1965-1969), cercetător ştiinţific superior la Institutul de Fizică Aplicată al A.Ş.M. (1969-1977), conferenţiar universitar (1977-1984), profesor universitar (1984-2005), şef de catedră (1976,1977), fondator şi şef al laboratorului Supraconductibilitate şi Magnetism” (1993-2005) la Facultatea de Fizică a Universităţii de Stat din Moldova. Din 2005 este director al Centrului de Metrologie şi Metode Analitice de Cercetare al A.Ş.M. În 2006 în cadrul Centrului fondează laborator nou de cercetări ştiinţifice Rezonanţa Magnetică şi Spectroscopia Laser”.

Membru corespondent Ion Geru este un savant cu renume în domeniul fizicii stării condensate şi a proceselor de rezonanţă magnetică, fondator de direcţii ştiinţifice noi: Despicări gigantice de spin în semiconductori semimagneticişi Spectroscopia de micro- şi radiounde a excitonilor în semiconductori”. Domeniile sale de cercetare ţin de teoria simetriei, spectroscopia de micro- şi radiounde ale corpului solid, studiul proprietăţilor electrice şi magnetice ale supraconductorilor cu temperaturi critice înalte, spectroscopia optică a fullerenelor, cercetarea magneticilor moleculari. Printre rezultatele ştiinţifice fundamentale obţinute se evidenţiază: prezicerea rezonanţei duble electron-nucleare magneto-acustice în medii condensate şi a rezonanţei duble radio-optice a excitonilor, confirmate ulterior experimental; identificarea existenţei numai a 4 grupuri de simetrie magnetică în patru culori pentru sisteme cu degenerare Kramers a nivelelor energetice (în locul celor 58 grupuri în două culori untilizate tradiţional); elaborarea metodei de modificare dirijată a tipului de ordonare magnetică în clusteri dimerici; evidenţierea unui tip nou de degenerare a nivelelor şi benzilor de cvasienergie, generată de necomutarea operatorului reversării timpului cu operatorii de translare în timp. Este autor a concepţiei ştiinţifice noi reversarea parţială a timpului”, confirmată prin date experimentale.

Pe baza teoriei grupurilor a demonstrat că datorită existenţei simetriei în raport cu reversarea timpului are loc interzicerea anumitor direcţii de orientare în spaţiu a momentelor magnetice ale ionilor paramagnetici din clusteri cu degenerare Kramers a nivelelor energetice. Această selecţie a direcţiilor posibile de orientare în spaţiu a momentelor magnetice poate fi considerată ca rezultat al unei corelaţii anterior necunoscute dintre proprietăţile operatorului reversării timpului şi structura grupurilor de simetrie magnetică în patru culori. O altă consecinţă a simetriei inversiei temporare este stabilitatea populaţiilor nivelelor de spin a sistemelor cuantice cu degenerare Kramers în raport cu distorsiunile structurale.

A publicat o monografie şi peste 300 lucrări ştiinţifice, dintre care în revistele ЖЭТФ, Доклады АН СССР, ФТТ, ФТП, Известия АН СССР, Украинский физический журнал, Теоретическая и экспериментальная химия, Журнал структурной химии, Журнал неорганической химии, Superconductor Science and Technology, Physica C, International Journal of Modern Physics B, Journal of Allows and Compounds, Journal of Superconductivity, Sensors and Actuators, Molecular Materials, Fullerene Science and Technology, International Journal of Modern Physics Letters B, Applied Magnetic Resonance, Balkan Physics Letters, Romanian Journal of Physics, Romanian Reports in Physics. A prezentat rezultatele valoroase la 45 conferinţe ştiinţifice internaţionale. A contribuit la pregătirea a 5 doctori şi a unui doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice.

Pe parcursul anilor 1968-2005 a desfăşurat o activitate didactică de valoare prin cursuri de lecţii (fizica generală, mecanica teoretică, astronomia, teoria grupurilor, teoria oscilaţiilor, teoria magnetismului, electrodinamica tehnică, bazele fizicii moderne, mecanica cuantică, fizica statistică, rezonanţa magnetică, neliniarităţi în corpuri solide, şi altele) ţinute majoritatea la U.S.M., iar unele la U.T.M., Universitatea din Tiraspol cu sediul la Chişinău şi Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi.

Este decorat cu ordinul Gloria Muncii”.

Andronic Nicolae

Filed under: Oameni — levit @ 10:43 am

Preşedintele Partidului Popular Republican, ales la 28 mai 2005 la Congresul I al partidului.

S-a născut la 13 mai 1959 într-o familie de intelectuali din satul Cotiujenii Mari raionul Soroca.
În anul 1981 absolveşte Facultatea de Drept a Universităţii de Stat.
În perioada anilor 1981-1986 activează în diverse funcţii: stagier, anchetator la
Procuratura Străşeni, anchetator superior la procuraturile raioanelor Frunze şi Sovietic ale capitalei.
În anul 1986 este angajat în funcţia de referent superior al secţiei juridice în aparatul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM.
Între 1990-1992 activează în calitate de consultant superior al conducerii Parlamentului Republicii Moldova.
În anii 1992-1993 exercită funcţia de director al serviciului acte prezidenţiale şi relaţii cu Parlamentul Republicii Moldova şi Cancelaria Guvernului Republicii Moldova.
Din anul 1990 şi pînă în anul 1998 exercită înalta misiune de deputat în Parlamentul Repuplicii Moldova.
În anii 1993-1994 activează în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru probleme de drept a Parlamentului Republicii Moldova de legislatura XII-a.
În anii 1994-1995 este vicepreşedinte al Parlamentului de ligeslatura a XII-a, preşedinte al Comisiei pentru reforma judiciară şi de drept, membru al comisiei pentru difinitivarea textului noii Constituţii.
În anul 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”.
La 22 mai 1998 este numit în funcţia Viceprim-ministru.
În anii 1999-2000 deţine funcţia de Prim Viceprim-ministru al Guvernului.
La 26 martie 2004 în cadrul Conferinţei a V-a Naţionale a Partidului Ţărănesc Creştin
Democrat este ales preşedinte al acestei formaţiuni social-politice.
La 28 mai 2005 Conferinţa a VI-a Naţională a Partidului Ţărănesc Creştin Democrat (Congresul I al PPR) schimbă denumirea formaţiunii în Partidul Popular Republican şi îl alege pe Nicolae Andronic în calitate de preşedinte al noului partid.

Nicolae Andronic este doctor în filozofie în domeniul dreptului, autor al multor proiecte de legi şi studii în domeniul dreptului. A scris cărţile „Opt ani în parlament”, „Suveranitatea de Stat a Republicii Moldova”.

Este căsătorit, tată a doi copii.

Gheorghe Urschi

Filed under: Oameni — levit @ 10:31 am

Afiş cu spectacolul Lume, lume, hai la glume cu Gheorghe Urschi

Afiş cu spectacolul Lume, lume, hai la glume cu Gheorghe Urschi

Gheorghe Urschi (n. 18 ianuarie 1948, satul Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti) este un actor, regizor şi umorist din Republica Moldova.

Biografie

Gheorghe Urschi s-a născut la data de 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Şoldăneşti. A urmat cursuri de actorie la Şcoala de teatru “Boris Şciukin” din Moscova (1965-1969).

După absolvirea studiilor la Moscova, a fost angajat ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chişinău. A regizat mai multe spectacole, a jucat în multe piese de teatru. Urschi a scris câteva cărţi: Dealul fetelor, Insula adolescenţei, Băiatul cu chitara, Cazuri şi necazuri, Eu sar de pe fix şi piese de teatru: Testamentul.

Urschi este cunoscut în special ca realizator de emisiuni umoristice, în care ia în derâdere prostia omenească şi în care îl are alături pe actorul Gheorghe Pârlea, cu care face un tandem reuşit de creaţie de câţiva ani buni [1]. De asemenea, a regizat şi două filme de lungmetraj: Cine arvoneşte, acela plăteşte (1989) şi Văleu, văleu, nu turna! (1991).

Gheorghe Urschi este căsătorit şi are doi copii.

Filmografie

Aprecieri critice

Colaboraţi la Wikicitat „Gheorghe Urschi este regele umorului din R. Moldova. El scrie piese, le regizează, şi tot el le joacă. Umorul lui nu este răutăcios. Ce să vă mai spun… Puţini sunt ca el. Le-aş sugera celor de la televiziune să-l tolereze, să nu-l scoată din grila de emisiuni, pentru că un al doilea Urschi nu avem [2].”

Note

  1. ^ Flux, 18 ianuarie 2008 – La mulţi ani, Gheorghe Urschi!
  2. ^ Gheorghe Urschi serbează astăzi “de două ori câte 20 de ani”

Legături externe

Simion MURAFA

Filed under: Istorie, Oameni — Etichete: — levit @ 10:11 am

Data naşterii 24.V.1887, Cotiujenii Mari, jud. Soroca – 20.VIII.1917, Chisinau
Activitatea jurist, publicist, cantaret, luptator pentru reunirea Basarabiei cu Romania.
Scurtă descriere Isi face studiile liceale si universitare la Kiev. In 1912 isi ia licenta in drept. Se inscrie la Academia Agricola din Moscova, insa nu absolveste nici primul an.

MURAFA, Simion

(24.V.1887, Cotiujenii Mari, jud. Soroca – 20.VIII.1917, Chisinau), jurist, publicist, cantaret, luptator pentru reunirea Basarabiei cu Romania.
Isi face studiile liceale si universitare la Kiev. In 1912 isi ia licenta in drept. Se inscrie la Academia Agricola din Moscova, insa nu absolveste nici primul an.
La Kiev il cunoaste pe Alexie Mateevici cu care devine prieten pe viata. Reintors la Chisinau, colaboreaza la ziarul Cuvant moldovenesc (1913-1917). In 1917 publica brosura Cine-s moldovenii. Din istoria neamului.
Ca publicist este sustinut si apreciat inalt de catre Stefan Ciobanu.
Cantaret de mare talent si animator al vietii muzicale, organizeaza la Chisinau in sala Case Eparhiale o serata muzicala – Seara cantecului moldovenesc. Participa la primul razboi mondial, fiind sef de echipa sanitara pe Frontul Romanesc. In acest timp il cunoaste la Falticeni pe Mihail Sadoveanu, la Bucuresti – pe Octavian Goga si Onisifor Ghibu.
Inainte de moartea sa tragica este numit de Zemstva judetului Soroca judecator de pace in satul lui de bastina.
La 1933 in Parcul Catedralei din Chisinau se inalta un monument consacrat celor trei martiri: Simion Murafa, Andrei Hodorogea si Alexie Mateevici. Monumentul este distrus in 1940.
Numele sau il poarta o strada din sectorul Botanica (fosta strada Raleev).

Bibliogr.:
1. Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscuta. – Chisinau, 1993.
2. Holban, Eugen St. Figuri basarabene. – Paris, 1990.

Sursa: http://www.pll.md/ro/portrait/info/12/12/400/

Primaria Cotiujenii Mari

Filed under: Informaţii — levit @ 10:07 am

Primaria Cotiujenii Mari

7216 Cotiujenii Mari, Raionul Soldanesti
Moldova
Phone : ‎+373 272 7440

Fermă de prepeliţe în Cotiujenii Mari

Filed under: Evenimente, Oameni — levit @ 9:54 am

din tara. Jan 23, 2008

Ion Lazăr, un profesor de istorie din Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti, a îndrăgit într-atât de mult prepeliţele, încât a decis să-şi facă o minifermă de aceste păsări, informează agenţia Deca-press. Totul a început din momentul în care un prieten de-al profesorului i-a dăruit câteva prepeliţe. Acestea, după cum afirmă dascălul, sunt nişte păsări fără capricii în ale hranei, fiind destul de productive la ouat.

Pe lângă faptul că ouăle de prepeliţă sunt delicioase, acestea au şi calităţi curative, mărturiseşte Ion Lazăr. Vara trecută profesorul a reuşit să obţină un grant prin intermediul Agenţiei pentru şcolarizare rurală Şoldăneşti care i-a permis să creeze în gospodăria sa o minifermă de  prepeliţe. Prepeliţele nu impun un regim special de lucru, în schimb îmi atenuează stresurile de care nu este lipsită meseria de profesor, spune Ion Lazăr. Profesorul de istorie din Cotiujenii Mari nu are probleme cu desfacerea producţiei. Ouăle dietetice de prepeliţă sunt cumpărate de săteni chiar de la poartă.

Francisc Mădărăşan

Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Filed under: Istorie — levit @ 9:43 am
Datare – Sf. sec. XIX – înc. sec. XX

Localizare –Judeţul Soroca: Cotiujenii Mari

Descriere succintă

    1. volumul cubic al spaţiului naosului şi altarului, deasupra cărora se înalţă un acoperiş în patru ape, încununat de un tambur octogonal orb şi de o cupolă în formă de bulb;
    2. volumul clopotniţei în două caturi, încununate de un acoperiş piramidal.
  • Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din satul Cotiujenii Mari din punct de vedere planimetric este compartimentată din două volume mari:Pereţii bisericii sunt vopsiţi, albi rămânând doar pilaştrii şi frizele decorative din partea superioară a zidurilor edificiului.

Tehnici de construcţie: Piatră tencuită, cărămidă

Semnificaţie patrimonială: Locală, Artistică

Stare de conservare: Satisfăcătoare

Aprilie 25, 2005

Alexandru Dorogan & Silvia Hodorogea. „Sărută-mă mereu, mereu”

Filed under: Istorie, Oameni — levit @ 10:41 pm

Sunt de câteva ore împreună. De câteva zile. Luni. Ani… şi se iubesc ca-n prima zi. Ca şi la începutul începutului, îi aduce buchete de flori, o săruta cu pasiune şi o priveşte în ochi ca şi când i-ar bătea pentru prima dată la poarta inimii. Nimic nu este fals între ei. Nu că ar fi nişte actori de clasă. Aşa sunt ei. Silvica şi Sandu, aşa îşi spun. Pentru noi, cititorii, sunt Alexandru Dorogan, jurnalist, şi Silvia Hodorogea, jurnalistă, alături de care am petrecut câteva ore de admiraţie faţă de cuplul lor.

De fapt, sunt împreună de 31 de ani. Alexandru Dorogan are 53 de ani şi este şeful Cabinetului primarului general al Chişinăului, iar Silvia Hodorogea – comentator cultural la Moldova-1. Fac un cuplu – n-aş vrea să zic hollywoodian – romantic, în care romantismul, pe care unii dintre noi îl consideră prăfuit şi demodat, trăieşte de ani de zile. Sentimentele lor nu au nevoie de a fi descrise pe şase pagini de revistă, pentru că sunt adevărate. Uneori, cuvintele sunt de prisos. La interviu, el a venit cu flori. Semn de romantism. Povestind despre ei, şi-au amintit nenumărate detalii, aparent nesemnificative din viaţa lor. Ea îl privea cu admiraţie. Semn de iubire.

…Deşi au susţinut în acelaşi an – 1969 – examenele de admitere la secţia de jurnalistică a Universităţii de Stat, s-au văzut pentru prima dată cinci ani mai târziu. El – chipeş absolvent al Facultăţii de jurnalistică de la Kazani, ea – deja angajată în secţia cultură, ştiinţă şi învăţământ de la TVM. Şi viitoare mireasă! Silvia era în perioada pregătirilor pentru nuntă, când Alexandru păşi pragul redacţiei lor, fiind în vizită la mătuşă-sa, Tamara Dorogan. „Am văzut-o pe Silvia şi am început să o vizitez mai des pe dna Tamara”, îşi aduce aminte dl Dorogan. Ea, nici un gând. Avea o relaţie serioasă, academică, cum s-ar spune, ce urma să culmineze în toamnă cu o nuntă.

Silvia era o fată sensibilă şi senzuală. Total deosebită. El a remarcat-o din întreg noianul de fetişcane care înnoiau periodic rândurile locatarilor din cămin. Mărturisirea lui de acum seamănă exact cu cea de atunci: delicată, sensibilă, de o inteligenţă care străbătea totul – nu vedea nimic altceva decât această sensibilitate deosebită, inteligentă, capacitatea de a simţi lucrurile aproape, de a le trăi, de a fi receptivă la toate.

Sandu:
– înţeleg că lucrurile se banalizează. Nu cred că astăzi mai există astfel de oameni. Dar ea a rămas aceeaşi.

Silvia:
– L-am remarcat imediat.
La început, nu am întreprins nimic. îmi urmam calea trebuia să mă mărit. Depusesem deja cerere de căsătorie…
După care interveni ceva… acel „ceva” căruia, de multe ori, nu-i putem găsi definiţia. Intr-o bună zi, Silvia a luat un taxi şi a zburat spre Oficiul stării civile, să-şi retragă cererea.

Sandu:
– Eu nu ştiam nimic. Mi-a spus mult mai târziu despre nunta planificată. Mai târziu l-am cunoscut, dar nu ştiam despre toate aranjamentele de atunci…

… Şi lucrurile au evoluat. Cazaţi în acelaşi cămin, nu puteau să nu se vadă des.

Sandu:
– Aveam un motan, Vagabond îl chema, şi el deveni un pretext ideal de vizită, mai ales că motanul „plăcea”. Nimeni nu ascundea că motanul plăcea, mai puţin – eu.

Silvia:
– Da, era un motan frumos, siberian, pufos…

Dacă nu mergea cu motanul, se ducea cu florile. Şi nu i le aducea pur şi simplu. Le ascundea în geantă, laolaltă, flori de câmp, aduse din deplasări, deseori maci. Curios, dar îi scotea din geamantan la fel de proaspeţi, apoi îi aranja în vaza ei. Şi acum casa lor e plină de flori, ba chiar şi macii sunt prezenţi – în câteva dintre numeroasele tablouri de pe pereţi.

Întors dintr-un concediu, Sandu s-a întrebat: „Ce face Silvia?”. Era 1 septembrie şi, împreună cu unul din prietenii săi, Ion Enache, a luat autobuzul spre Dereneu, s-o vadă. Au găsit casa şi au bătut la poartă, dar nimeni nu le-a răspuns. Abia într-un târziu, Silvia a apărut din fundul grădinii cu o carte în mâini.

– Ţin minte şi acum rochia ei, cu frunze de fasole prinse de ea…

Deşi fata a rămas surprinsă de vizita celor doi, i-a poftit în casă, apoi la masă, căci 1 septembrie era zi de sărbătoare în casă: mama Silviei fiind profesoară, iar tatăl – director de şcoală. Au cam înţeles părinţii care e treaba cu vizita flăcăilor, de aceea n-au pus prea multe întrebări. Sandu ţine minte în detalii acea zi, până şi gustul răciturilor, după care se dădea în vânt – puţin usturoiat. Părea că oaspeţii sunt total absorbiţi de bucate, dar, la un moment, Ion se ridică şi, nesolicitat de nimeni, începu să depene o legendă despre un vânător care a mers să prindă căprioara. Silvia se făcu roşie ca bogasiul, iar părinţii s-au văzut nevoiţi să-şi înfrunte emoţia momentului ce avea să urmeze – cererea în căsătorie a singurei lor fiice. Au făcut nunta în 1977, într-o zi frumoasă de octombrie (22). A fost o nuntă de o rară veselie, în care mirele a făcut-o şi pe conocarul – or, ce fel de reporter de radio ar fi fost?! Spre geana dimineţii, fotograful i-a prins în cadru pe mirii obosiţi, dar fericiţi: Sandu dormea pe umărul Silviei într-o euforie totală…

Nu există nici o alchimie. Degeaba vom încerca să calculăm formula dragostei şi a fericirii. I-am cunoscut îndeaproape: el – foarte cult, elevat, ea – sofisticată şi extrem de gingaşă. Nu au avut niciodată dispute gen în ce culoare să vopsească pereţii din casă sau ce fel de mobilă să cumpere. Rarele excepţii sunt atunci când Sandu uită după ce 1-a trimis Silvia la piaţă, sau când ea se supără că el lucrează prea mult. Dar aceste mici supărări trec, căci vine ziua de duminică, când el insistă (de ani de zile) să-i facă cafeaua de dimineaţă şi să i-o aducă în pat. Este un „petite plaisire”… Apropo de franceză. Sandu are scrise poezii de dragoste în franceză la care, din păcate, nu am avut acces.

Silvia şi Sandu:
– Am trăit împreună o perioadă de renaştere spirituală, a noastră, care ne-a apropiat: am fost la fel, am simţit la fel, am gândit la fel, am crezut la fel, am aspirat la fel. Cu alte cuvinte, „Prieten drag” e un cântec cu adevărat al nostru, ca şi acele cenacle „Flacăra”, pe care le ascultam împreună. Azi, suntem aceeaşi romantici incurabili.

Copiii le seamănă foarte mult. Doru a moştenit fineţea mamei, iar Nora – tăria lui taică-său. Sunt la fel de inteligenţi, rafinaţi şi romantici. La nunta lor de argint au preferat să meargă la un restaurant unde, la lumina lumânărilor, au rămas singuri în faţa dragostei…

– E foarte interesantă chestia asta cu dragostea. Nu ştim dacă acest sentiment se schimbă. Am citit şi noi prin cărţi că dragostea evoluează, devine relaţie de prietenie şi respect… Nu credem. Ceea ce am simţit atunci, simţim în continuare. Celelalte – respectul, prietenia – vin să completeze dragostea. Dacă, însă, aceasta este substituită prin respect, nu ştiu ce prietenie, pact de stabilitate familială – nu mai e dragoste. Dacă dragostea moare, celelalte nu au de unde se naşte…

Text: Rodica Trofimov
Foto: Dumitru Doru
Locaţie: Restaurant „Starîi gorod”

« Newer Posts

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.